Deși cunoaște ca în palmă Berlinul și iubește Sibiul, poeta și romanciera Nora Iuga se întoarce de fiecare data acasă în cartierul Titan. De la fereastra ei, prin care privește ca la televizor, orașul s-a schimbat atât în bine cât și în rău. Despre propria viziune a unui București European, caracterul locuitorilor și spiritul viu al Capitalei ne vorbește unul dintre scriitorii români cei mai apreciați în Germania.

Cum vedeți Bucurestiul față de alte capitale europene?

Nora Iuga: Diferența majoră dintre București și alte capitale, așa cum mi se prezintă ea mie în fiecare zi, este aceea că în Berlin, Viena sau Berna te izbește modul în care toate lucrurile merg. Nu există nimic care să nu funcționeze prompt și conștiincios în aceste trei țări. Fiecare om este ca o rotiță de ceas, rotația se face milimetric, exact cum a fost proiectată. Ce mă enervează cel mai mult la Bucureștiul meu, pe care îl iubesc atât de mult, este faptul că aici nu merge nimic cum trebuie. Pierzi îngrozitor de mult timp, pentru că oamenii nu își fac treaba, nu sunt destul de punctuali, sunt delăsători, iar acest „merge și așa” funcționează în continuare. Cred că va funcționa în vecii vecilor, nu mai ține de regim, ține de structura noastră.

Povestiți cu mare nostalgie despre Bucureștiul copilăriei dumneavoastră. Ce anume din acel oraș ați vrea să aduceți în Bucureștiul european?

Nora Iuga: În primul rând, monarhia. 1938, an pe care l-am tot citat, a fost cel mai îmbelșugat. Am atins atunci cea mai înaltă cotă în cultură și economie. Noi am căzut în picioare când s-a terminat Primul Război Mondial, deși văd că există și păreri contrare. Totuși, sub Ferdinand noi am devenit România Mare.

Cu ani în urmă, când ați văzut Sighișoara prima dată, ați exclamat cu admirație că este un oraș bun de murit. Ce ați spune astăzi dacă ați vedea Capitala pentru prima oară?

Nora Iuga: Cred că aș spune „Am nimerit într-un carnaval continuu!”. Suntem foarte vii și diferiți, avem foarte multe contradicții. Acest lucru este atrăgător pentru un om în căutare de senzații. Din cauza asta, ardelenii și bănățenii spun că le-ar fi greu să trăiască în București, dar aici la fiecare pas ai o surpriză. Mai mult sau mai puțin plăcută, dar simți că trăiești.

Ați putea juca un rol în afirmarea Bucureștiului în calitate de Capitală Europeană a Culturii?

Nora Iuga: Nu cred că aș putea juca un rol într-o chestiune care nu ar fi artistică. Ar fi un efort ce ar implica, mai degrabă, un rol de manager, iar eu nu am simțit niciodată acest talent. Aș putea fi de folos numai prin arta mea.

Iubiți cartierul Titan, în care locuiți de 50 de ani. Care este cel mai european loc din această zonă?

Nora Iuga: Acest loc nu poate fi decât parcul. Nu este cu nimic mai prejos decât parcul central din Viena.