De vorbă cu scriitorul Bogdan Ghiu

Cât de mândri sunt bucureștenii de apartenența lor la o comunitate și cât de mult simt că orașul este al lor? Am aflat, stând de vorbă cu Bogdan Ghiu, traducător și publicist, „cronicar” al Capitalei, așa cum îi place să se intituleze. În opinia lui, Bucureștiul are șanse să câștige titlul de Capitală Europeană a Culturii, dacă bucureștenii devin conștienți de orașul lor și dacă încep să fie mândri de el, participând la viața orașului.

Ce ar avea de câștigat Bucureștiul, în eventualitatea în care ar câștiga titlul de Capitală Europeană a Culturii?

Bogdan Ghiu: Ar câștiga multă vizibilitate, el oricum este pe un trend crescător din punctul ăsta de vedere. Ar deveni important în regiune. Atât în regiune, cât și pentru decidenții interiori. I s-ar acorda mai multă atenție și politicilor lui de dezvoltare, atât pentru exterior, cât și pentru interior. El se dezvoltă, dar cred că banii care s-ar aloca ar fi mai mulți și s-ar acorda cu mai multa atenție. Ar fi o acțiune mai coerentă. O astfel de mobilizare concentrează și banii și energiile, ducând la o focalizare a interesului.

Personal, cum v-ați implica în acest scop?

Bogdan Ghiu: M-aș implica participând în grupuri de idei. Este o treabă colectivă, orașul fiind colectiv, creația și ideile trebuie sa fie colective. Deci, oricând mi-ar plăcea să stau într-un brainstorming, într-o echipă de idei.

Considerați că programele adresate cetățenilor din București ar trebui grupate într-o structură centrală sau particularizate în funcție de zonele orașului?

Bogdan Ghiu: Ar fi bine ca orașul să devină plural, în loc să devină unificat. În cartierele istorice, mai degrabă decât în sectoare, comunitățile sunt vii. Cei care locuiesc în acele zone stiu cel mai bine care sunt centrele unde s-ar strange. Nu atât centrele care sunt primării, ci acele centrele vii. Orașul în sine este ca un corp cu centri vii. Ar fi mai bine ca sângele să circule în tot corpul.

Este spațiul public pregătit pentru statutul de Capitală Europeană a Culturii?

Bogdan Ghiu: Lumea e dornică. Dacă-i dai, primește și participă. Problema este ca bucureșteanul să nu fie doar spectator, ci să guste. Bucureștiul a făcut mulți pași. Acum zece ani, orașul putea părea nepregătit. Schimbarea generală este foarte puternică. Schimbarea generațională este determinantă, prin faptul că este mult tineret, mulți expatriați tineri, mulți oameni tineri care aleg să trăiască temporar în București și care prețuiesc viața de aici. Eu cred că bucureștenii ar fi oricând pregătiți, spre deosebire de acum zece ani. S-a petrecut un salt, o evoluție relativ rapidă, de care ne dăm seama ulterior. Acum mi-am dat seama că lucrurile nu mai stau cum scriam acum zece ani. Eu scriu despre București, sunt un un fel de cronicar al Capitalei, de zece ani. Dialoghez cu mine însumi deseori și îmi dau seama că lucrurile au evoluat.

Putem conta pe un potențial de educare a publicului, din partea acțiunilor pregătitoare?

Bogdan Ghiu: Publicul învață, întotdeauna se întâmplă astfel de educări, de școli implicite, indirecte, prin faptul public. Cu cât dăm mai multe lucruri mai de calitate și mai dinamice pe scena publică, cu atât facem o presiune în sensul educării. Lumea este educabilă, este dornică de lucruri de calitate, de lucruri interesante. Toate acestea vor fi bine bine primite și vor duce, încet, încet, la o educare a spiritului public. Bucureșteanul va învăța să fie mai atent, să prețuiască orașul, să prețuiască sentimentul de comunitate a orașului. Despre asta e vorba. Să simtă că e al lui. Plimbându-mă prin Paris, am găsit câteva locuri unde a căzut câte un luptător în timpul Rezistenței, fiind împușcat. Aș pune o întrebare cam forțată: pentru ce punct din București ai muri? L-ai apăra cu pușca în mână? Acest lucru se formează, la un moment dat. O să îndrăgești un anumit loc care nu este neapărat cel în care trăiești. Într-un oraș mare e loc pentru toată lumea, nu trebuie să iubim aceleași locuri.

Este bucureșteanul mândru de apartenența lui?

Bogdan Ghiu: Lucrurile sunt încă în mișcare, bucureșteanul încă nu este îndeajuns de mândru. El începe să simtă că Bucureștiul este ceva aparte, ceva anume. Despre asta este vorba. Ții la ceva când simți că este particular. Când simți că e un oraș oarecare, nu poți fi mândru. Trebuie făcute multe pentru ca oamenii să prețuiască orașul și să țină la el. Este nevoie de lucruri participative, nu de mari spectacole la care bucureștenii să fie doar public. Bucureștiul suntem fiecare dintre noi. Prin cum mergi sau cum te porți, tu faci Bucureștiul.