Ce s-a întâmplat cu cinematografele din oraș? Voluntarii București2021 iubesc filmul

8 septembrie, 2015

A trecut ceva vreme de la ultimele vești despre activitățile echipei de voluntari București 2021. În timp ce rândurile ei cresc în fiecare zi, crește și numărul celor care ne ajută să ducem vorba despre candidatura Bucureștiului la titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021 și toate lucrurile bune prin care aceasta ar putea schimba orașul. Pe lângă activitățile de promovare, echipa de voluntari documentează, încă din prima săptămână de lucru, spațiile culturale nefolosite din oraș. Asta ne ajută mult în lucrul cu realitățile din teren și construirea unor planuri de transformare a Bucureștiului în următorii 6 ani. Ne bucurăm atunci când primim povești savuroase despre relația locuitorilor cu orașul și nu vrem să le ținem doar pentru noi! Iată o scrisoare primită de la Mircea Iancu, ca să vă bucurați și voi de aroma dulce-amăruie a istoriilor cinematografelor din București documentată de el. Mulțumim, Mircea!

 

Iubesc filmul. La început, tentantă a fost povestea și, deîndată ce nu am mai depins de cineva să mă ducă la cinema a început „nebunia”: atracția ecranului de pânză, nevoia de a-mi lua doza de imagini în mișcare de două-trei ori pe săptămână, sau chiar de două ori pe zi, câteodată. În ziua de azi sună de neconceput, dar am văzut primul film singur în toamna anului în care împlineam opt ani.

 

În scurt timp, cinematografele, temple ale copilariei mele, au devenit puncte de reper ale Bucureștiului. De cate ori cineva îmi pomenea de o adresă, sau trebuia să ajung pe undeva cu treabă, întrebam direct „pe lângă ce cinematograf e?” Primul film pe care l-am văzut a fost „Ediție specială” la Munca și al doilea „Trans America Express” la Arta. Parcă văd Corvette-ul roșu care se „ascunde” sub TIR-ul ce rula cu viteză pe autostradă și trenul care se oprește în coloana din mijlocul gării.

 

Țin minte că am fost cel puțin o dată la Floreasca (în spate la Dinamo), la Melodia (pe Dimitrov), la Excelsior (pe Mihalache), la Dacia și Feroviar (aproape de Gara de Nord) și chiar în Bucureștii Noi la Clăbucet, la cinematograful căruia, vai mie, i-am uitat numele. Cinematograful „meu” rămâne Gloria, iar peste vară Grădina (tot Gloria) era locul la care săream gardul după ce ne săturam de stat pe-afară. De-aia am vazut multe filme de câte două ori și jumate – o dată de la un început la sfârșit și de trei ori jumătatea de la urmă.

 

A venit pe urmă rândul Cinematecii – mai întâi la Eforie, pe urmă la… iar am uitat numele locului, era în josul hotelului Capitol, către coloanele de la Sala Palatului. Apoi, la amândouă sălile, am alergat cu întrebatul în stânga și în dreapta de o relație prin care să capăt o legitimație. Am stat și câte trei ore la coadă la bilete pentru „Jeremiah Johnson” sau „Cele Trei Zile Ale Condorului” sau „Macbeth”. Ba chiar am tras chiulul de la cursul de îngrășăminte anorganice ca să văd „Puștiul” lui Chaplin pentru că nu rula decât o dată în mijlocul săptămânii, de la 12:00 la 1 juma’.

 

„Trecut-au anii…” și, ca toate cele idolatrizate pe timpuri de restriște, în care cultura era refugiu, scăpare din urâtul cotidian, și cinematografele au căzut în dizgrație și, vai, dacă nu s-au năruit, s-au „reorientat” către industrii mai bănoase: Floreasca e (sau a fost) discotecă, Munca… crâșmă, Melodia… club exclusivist, Dacia stă să cadă, iar în mijlocul lui Feroviar, ultima dată când l-am văzut, în stadiul de ziduri goale și acoperiș-lipsă, creștea un copac. Pe Bulevard, unde cinematografele „se uitau unele la altele”, de pe o parte pe cealaltă a străzii – un multiplex avant-la-lettre cu săli mari, cu balcoane generoase (cinema București avea chiar două) – a mai rămas doar unul. O memorie ștearsă, o umbră care să ne necăjească amintindu-ne de vremi de altă dată.

 

Sunt departe de a fi un nostalgic și, da, îmi place să simt scaunul vibrând odată cu sala când călătorul „Interstellar” aterizează pe planeta în care valurile sunt înalte cât munții. În același timp cred că frumoasele săli de odinioară ar fi meritat o soartă mai bună, măcar de dragul memoriei afective și a bucuriei luminilor mișcătoare de pe pânza uriașă.

 

Vrei să participi și tu la transformarea Bucureștiului? Vino alături de noi! Pentru a deveni voluntar București 2021, nu trebuie decât să completezi acest formular.

Category
Stiri
Tags
2021, arta, Bucuresti, Capitala Europeana a Culturii, CEaC, cinema, Dacia, Excelsior, Feroviar, floreasca, gloria, gradina, Melodia, mircea iancu, munca, voluntar, voluntari